I.Elemente geografice

Geografia comunei Valcău de Jos prezintă o varietate de forme de relief: câmpie în lunca Râului Barcău, dealuri, inclusiv cu piemontan la poalele Munților Plopiș și parte din munții respectivi, subgrupă din partea nord vestică a grupei Munților Apuseni din Carpații Occidentali.

Din acest motiv, altitudinile variază, și ating 400-500 m în zona de deal până la peste 700 de metri în zona montană. Interfluviul principal prezintă înălțimi între 600-700 m. Pe teritoriul comunei nu sunt consemnate resurse minerale care să poată fi puse în valoare. Ca potențial de resursă geotermică, menționăm faptul că în 1968 au fost realizate prospecțiuni pentru hidrocarburi la o adâncime de 900 m, care au constat existența de resurse de apă termală caldă. În prezent, cele două foraje din 1968 sunt blindate. În contextul tranziției ecologice, se impune realizarea unor noi prospecțiuni și studierea potențialului de energie geotermală.

II.Structura geologică

Comuna Valcău de Jos este așezată la contactul celor două apofize nordice ale Munților Apuseni: Munții Meseș și Munții Plopiș. În piemontul Oșteana, pe versantul estic - al Munților Plopișului, în nord-vestul Măgurii Șimleului, au fost identificate depozite ce sunt legate de transgresiunea de la începutul Sarmațianului. În imediata apropiere a țărmului, peste rocile fundamentului s-au depus calcare lumoselice și oolitice, în timp ce la gurile râurilor și la o oarecare adâncime în larg se dezvoltă un facies detritic, mai puțin fosilifer, alcătuit din pietrișuri, nisipuri și marne. În partea sudică a Bazinului Șimleului (care cuprinde și arealul comunei Valcău de Jos ) se semnalează roci eruptive de tip Vlădeasa, care trec către nord, în depozite deltaice. Ele confirmă că și în Sarmațian râurile ce-și aveau izvoarele în partea nordică a Munților Apuseni aveau legătură cu zona depresionară situată la nord de aceștia.

Cea mai mare parte a rocilor sunt de vârstă poliocenă. Grosimea lor apreciabilă arată că la sfârșitul Terțiarului, blocurile ce alcătuiesc fundamentul erau antrenate într-o continuă, dar lentă scufundare.
Orizontul superior al Pontianului este alcătuit dintr-o alternanță de nisipuri și pietrișuri torențiale cu grosimi de peste 100 m, în timp ce către nordul bazinului Șimleu, depozitele sunt tot mai fine.

II.Relieful și alți factori legați de potențialul zonei

Teritoriul comunei Valcău de Jos dispune de diferite forme de relief, cum ar fi: câmpie, deal și zonă piemontană.
Rețeaua hidrografică este reprezentată de Râul Barcău, care-și "culege" apele din Munții Plopișului, având obârșia într-o regiune carstică (ponorul Negrenilor) situată pe versantul sudvestic al acestora. Barcăul străbate satele: Preoteasa, Subcetate, Valcău de Sus, Valcău de Jos, după care, din satul Boghiș se îndreptă spre partea de V a județului Sălaj. Nivelul maxim înregistrat pe Barcău (la Nușfalău) a fost în mai 1970 de 505 cm, valoare aproape de două ori mai mare decât media nivelelor maxime înregistrate pe acest râu (267 cm).

Dealurile Bănișorului, situate între valea Barcăului în vest și a Crasnei în est, prezintă interfluvii prelungi, acoperite în partea lor superioară de petice de păduri, fiind despărțite de văi largi, cu lunci bine dezvoltate. Altitudinile maxime înregistrate trec în general de 350 m (384 m la est de Valcău de Jos, 376 m în Dealul Nou la NE de Boghiș și 309 m în Dealul Ciceiu Mare la NE de Nușfalău). Munții Plopișului, constituie o culme cristalină cu o largă desfășurare, astfel că în unele porțiuni ei depășesc lățimea de 15 km. Deși, sunt străbătuți de o rețea hidrografică destul de densă, Munții Plopișului prezintă suprafețe relativ plane și întinse de unde și denumirea de Munții Șes. Interfluviul principal prezintă înălțimi ce se mențin la 600 - 700 m, cu excepția bazinului Văii Mici unde altitudinile coboară sub această valoare, ajungând la 300 - 400 m.
Către zona depresionară a Șimleului se constată o diminuare a altitudinilor până la 400-500 m în bazinul Barcăului din sectorul Tusa - Preoteasa. Înălțimile depășesc 800 m în bazinul superior al Barcăului: 800 m în Vârful Ponorul, 882 m în Merișorul și 777 m în vârful Oșoiu, din bazinul văii Iazului. Piemontul Oșteana constituie zona de legătură dintre Munții Plopișului și cei ai Meseșului. Ca aspect regiunea se prezintă destul de uniformă, fără prea mari denivelări. De aici își au izvoarele Valea Steii (afluent al Barcăului) și Valea Secătura (afluent al Crasnei). Pădurile reprezintă un procent destul de mare din suprafața comunei Valcău de Jos.

III.Clima

Comuna Valcău de Jos se situează în partea de N-V a țării noaste, ceea ce face ca ea să se găsească sub influența maselor de aer oceanice, care determină un climat de tip continental moderat.
Temperatura medie anuală este de 8,5 °C, valoare înregistrată la stația meteorologică Nușfalău, care se consideră a fi valabilă și pentru Valcău de Jos, deoarece această stație este amplasată la o distanță de 9 km. Temperaturile medii lunare sunt caracteristice zonelor temperat - continentale, caracterizate prin: temperaturi scăzute (sub 10°C) în sezonul rece, creșteri accentuate în timpul primăverii, valori medii lunare ridicate în sezonul cald, urmate de o scădere bruscă a temperaturilor medii lunare în timpul toamnei.
Pătrunderea aerului rece și influențele locale fac ca temperatura să fie scăzută pe tot parcursul sezonului rece, valoarea medie a lunii ianuarie fiind de - 3°C. Iarna au loc încalziri temporare datorită pătrunderii aerului cald dinspre S -V continentului, ceea ce duce la creșteri pronunțate ale temperaturii. Cele mai ridicate temperaturi medii lunare sunt înregistrate în lunile iunie, iulie și august, datorate radiației solare mai intense decât în lunile precedente. Luna cu valorile termice cele mai ridicate este în iulie de 18°C (media multianuală).
Valorile cele mari ale umidității relative sunt înregistrate în sezonul rece, iar cele mai mici în sezonul cald. Influențele vestice, mai pronunțate la sfârșitul toamnei, duc la o creștere a saturației aerului în vapori de apă. Valoarea maximă a nebulozității medii lunare s-a înregistrat în lunile ianuarie și decembrie (7), iar valoarea minimă s-a înregistrat în cursul lunii august (4,5 - 5). Durata de strălucire a soarelui în Valcău se cifrează anual la 80 - 90 zile senine.
Media anuală a precipitațiilor în arealul Valcăului este de 740,4 mm. Luna cu cea mai mare cantitate medie multianuală de precipitații este iunie (120 mm). Luna cu cea mai mică cantitate multianuală de precipitații este martie (28 mm).
Iarna, predomină precipitațiile de natură frontală, cele locale fiind foarte reduse, ca urmare a faptului că din norii stratiformi dezvoltați în cadrul inversiunilor de temperatură nu cad decât ninsori sau burnițe slabe.
Primăvara, intensificarea convecției termice și a activității ciclonale este însoțită de precipitații mai bogate decât iarna.
Vara este anotimpul cu cele mai abundente precipitații, iar la începutul toamnei se constată scăderea pronunțată a acestora.
Albedoul ridicat al stratului de zăpadă are repercusiuni asupra aerului, ducând la răcirea lui.
La Valcău prima ninsoare este semnalată în a doua jumătate a lunii octombrie, iar stratul de zăpadă se formează de obicei în luna decembrie. Numărul zilelor cu ninsoare variază între 20 - 25 pe an. Numărul anual de zile cu strat de zăpadă variază între 60 - 80 pe an. Grosimea stratului de zăpadă este în general mică, (15 - 20 cm) dar poate atinge și 30 - 40 cm.
Din prelucrarea datelor de observație de la stația meteorologică de la Nușfalău se constată că în arealul comunei Valcău de Jos frecvența anuală cea mai mare o prezintă vânturile dinspre S - E. Furtuni foarte puternice nu se semnalează pe teritoriul comunei, aceasta fiind adăpostită de culmile Plopiș și Meseș. 
Comuna Valcău de Jos se află într-o zonă temperat - continentală - moderată, caracterizată prin temperaturi medii anuale de 8,5°C, ierni blânde și veri nu prea călduroase, precipitații relativ bogate, toate acestea pe fondul condițiilor locale de relief care impun și unele mici diferențe microclimatice.

IV.Hidrografia

Este reprezentată de râul Barcău care-și culege apele din Munții Plopișului, având la Tusa la Izbuc un loc de pornire.
Lunca Barcăului se dezvoltă începând de la Subcetate, în amonte de această localitate. Lunca este reprezentată de pe câțiva zeci de metri de o parte și de alta a râului Barcău. Barcăul străbate satele: Preoteasa, Subcetate, Valcău de Sus și Valcău de Jos, sate aparținătoare comunei Valcău de Jos după care se îndreaptă spre partea de vest a județului Sălaj.

V.Riscuri naturale

Teritoriul comunei Valcău de Jos este străbătut de cursul Râului Barcău, care aparține bazinului hidrografic al Crișurilor, reprezentând afluentul cel mai nordic și ai cărui afluenți sunt: Valea Iazului, Valea Mare și Valea Hălmașdului. În caz de inundații, pot fi afectate un număr de 5 locuințe în satul Preoteasa și 10 locuințe în Sub Cetate.

VI.Cultură

În zona Valcăului se găsesc o serie de vestigii culturale cu importanță istorică și au loc manifestări culturale care vizează folclorul. Manifestările culturale se referă la: organizarea de programe artistice cu elevii și
tineretul din comună, dansuri populare, coruri, spectacole de muzică populară cu soliști recunoscuți la nivel județean. Aceste activități se organizează cu prilejul sărbătoririi zilei naționale a României, precum și cu ocazia altor sărbători de peste an. La aceste manifestări, participă un număr de 350 elevi, tineri și adulți din raza comunei, cu ocazia sărbătorilor amintite sau întâlnirilor organizate la căminele culturale.
Pe linie culturală în comună funcționează 5 cămine culturale, construite de către comunitățile locale, majoritatea necesitând finalizarea lucrărilor sau reabilitarea.

Moștenirea folclorică este păstrată și transmisă din generație în generație, de către localnicii comunei Valcău de Jos. Acest fapt este dovedit de cei 28 de ani de activitate ai ansamblului de dansuri folclorice „Spiridușii Valcăului". Formația de dansuri a luat naștere prin fuzionarea celor două formații de câte opt perechi de la Școala Valcău de Jos și Valcău de Sus existente din anul 1970, formații care au fuzionat în anul școlar 1976-1977 constituind o formație reprezentativă care a participat la toate întrecerile organizate pe plan local, județean și național. Formația cuprinde 16 perechi de dansatori din clasele I-VIII. Sub îndrumarea profesorului Ghilea Traian și a învățătorului Blaga Florin, în anul 1979, ansamblul a reușit să obțină pentru prima dată locul I la Festivalul Național „Cântarea României" desfășurat la Baia Mare.
În anul 1979, formația de dansuri populare din Valcău de Jos, a participat la festivalul de folclor Zagreb, unde au fost cei mai mici și cei mai aplaudați din cele 57 de formații participante. Un ziar din Zagreb, profund impresionat de mișcările vioaie ale copiilor i-a botezat „Spiriduși", denumire păstrată până în prezent.

Pentru stabilirea costumului popular autentic comunei Valcău s-a apelat la Muzeul Istoric Județean, Direcția de Cultură și Inspectoratul Școlar. Prin proiectul „Tradiții și obiceiuri nemuritoare" s-a reușit înnoirea costumației.

Meșteșugurile care se practică în raza comunei sunt cele care țin de confecționarea unor unelte agricole și diferite țesături și cusături pentru costumele populare specifice zonei.
Monumentele naturale și arhitecturale mai importante din raza comunei sunt: ruinele Cetății de Subcetate (datează din sec. XIII-XVII), Biserica Reformată din localitatea Valcău de Jos (datează din 1896), locul numit „La pietrele" din satul Preoteasa. Biserica de lemn din Valcău de Jos, după informațiile lui Leontin Ghergariu, a fost ridicată în jurul anilor 1700.

Biserica de lemn a funcționat ca biserică parohială până în anul 1935, când a fost înlocuită de o nouă biserică de zid. Leontin Ghergariu a documentat fotografic și măsurat biserica veche de lemn înainte ca ea să dispară.

VII.Economia

Ramura economică dominantă în comuna Valcău de Jos este agricultura. Suprafața agricolă a comunei este de 4561 ha, reprezentând 1,83% din suprafața județului Sălaj.
Condițiile pedo-climatice specifice acestei zone au favorizat dezvoltarea agriculturii, în cadrul acesteia un rol important revenind zootehniei. Pe parcursul anilor au fost create mici livezi cu pomi fructiferi.
Economia comunei este una predominant agricolă, cu o bună reprezentare a sectorului zootehnic, susținut de ponderea mare a pășunilor naturale. În ultimii ani unitățile de producție ale sectorului secundar, reprezentate doar de atelierele micilor meșteșugari, sunt completate cu o unitate de asamblare a jucăriilor.
În ceea ce privește mica industrie și prestarea serviciilor, aceasta sunt slab conturate în comună. Economia comunei este una predominant agricolă, cu o bună reprezentare a sectorului zootehnic, susținut de ponderea mare a pășunilor naturale. În ultimii ani, unitățile de producție ale sectorului secundar, au fost reprezentate doar de atelierele micilor meșteșugari și de o unitate de asamblare a jucăriilor.

Baza economică dominantă a comunei o constituie agricultura. Principalele culturi răspândite în comună sunt:

  • cultura grâului și a secarei
  • cultura porumbului și a cartofului
  • pomicultura
  • legumicultura.

Agricultura comunei are în prim plan dezvoltarea pomiculturii și a zootehniei.

O importanță deosebită în economia comunei o are fondul forestier, care ocupă 24% din suprafața totală a comunei.
Mica industrie este puțin reprezentată în comună, rezultatele economice din anul 2002 arată o creștere cu 25 % față de anul 2000, determinată prin punerea în funcțiune a două mori, a unei prese de ulei, a două brutării, a două unități de colectare - prelucrare a laptelui și a altor ramuri de prestări servicii.
În anul 2002 se constată o creștere a producției față de anul 2000, mai cu seamă în sectorul vegetal, datorată unor condiții climatice mai bune, a alocării unui volum mai mare de credite și a costurilor mai scăzute de exploatare în gospodăriile populației. 
Din totalul producției realizate în anul 2002, ponderea deținută de sectorul privat este de 100%, la toate categoriile de cereale boabe, plante tehnice și legume.

Silvicultura reprezintă una dintre sursele importante de venituri ale comunei. În anul 2002 s-au obținut rezultate mai bune din fondul forestier, decât în anii precedenți, acestea constând într-o mai bună valorificare a masei lemnoase, a fructelor de pădure, vânat, etc.

Pe teritoriul administrativ al comunei Valcău de Jos nu există nici o unitate industrială de interes major, cu excepția prestărilor de servicii către populație. În ceea ce privește serviciile, menționăm că în cadrul comunei funcționează o secție de asamblat jucării kinder cu 150 locuri de muncă, două puncte de colectare și prelucrare a laptelui, două mori, o presă de ulei, o brutărie și două tâmplării.

Comerțul este reprezentat prin unități cooperatiste, în număr de șaptesprezece și patruzecișidouă de asociații familiale și societăți comerciale.

VIII.Turism

Județul Sălaj, în ciuda tuturor aparențelor, dispune de un potențial turistic mai mult decât remarcabil, caracterizat de o situație geografică favorabilă, plină de pitoresc și diversitate a peisajului. În județul Sălaj se află rezervații naturale și peste 350 obiective arheologice și de arhitectura de o deosebită valoare arhitecturală și istorică, obiceiuri gastronomice și tradiții populare care îmbracă forme aparte, manifestări artistice și culturale care s-au consacrat atât pe plan local cât și național și internațional.

Obiectivele turistice de mare atracție, ale comunei Valcău de Jos le constituie monumentele naturale și arhitecturale, dintre care amintim: urmele Cetății Valcău, Biserica Reformată și Valea Barcăului cu afluenții săi. Un alt obiectiv turistic este reprezentat de locul numit "La pietrele" din localitatea Preoteasa.

Pentru dezvoltarea turismului în comuna Valcău de Jos a fost inițiat un proiect cu finanțare prin măsura 313 PNDR pentru Înființarea unui Centru de Informare Turistica, in anul 2014 acest Centru a fost finalizat pentru detalii si sugestii turistice se poate vizita acest Centru de Informare precum si site-ul wwww.turismvalcaudejos.ro Județul Sălaj, în ciuda tuturor aparențelor, dispune de un potențial turistic mai mult decât remarcabil, caracterizat de o situație geografică favorabilă, plină de pitoresc și diversitate a peisajului. În județul Sălaj se află rezervații naturale și peste 350 obiective arheologice și de arhitectura de o deosebită valoare arhitecturală și istorică, obiceiuri gastronomice și tradiții populare care îmbracă forme aparte, manifestări artistice și culturale care s-au consacrat atât pe plan local cât și național și internațional.

Obiectivele turistice de mare atracție, ale comunei Valcău de Jos le constituie monumentele naturale și arhitecturale, dintre care amintim: urmele Cetății Valcău, Biserica Reformată și Valea Barcăului cu afluenții săi. Un alt obiectiv turistic este reprezentat de locul numit "La pietrele" din localitatea Preoteasa.

Pentru dezvoltarea turismului in comuna Valcău de Jos a fost inițiat un proiect cu finanțare prin măsura 313 PNDR pentru Înființarea unui Centru de Informare Turistica, in anul 2014 acest Centru a fost finalizat pentru detalii si sugestii turistice se poate vizita acest Centru de Informare precum si site-ul wwww.turismvalcaudejos.ro

IX.Rețeaua rutieră

ADRUMURI DE INTERES NAȚIONAL

  • Drumul național București-Brașov - DN1, cu o lungime de 6,5 (km pe teritoriul comunei Cornu (de la km. 94+300 la km. 100+800).

B. DRUMURI DE INTERES JUDEȚEAN

  • Drumul județean 101 R, cu o lungime de cca. 1,1 km pe teritoriul comunei Cornu.
  • Drumul județean 205 G, cu o lungime de cca. 3 km pe teritoriul comunei Cornu.

C. Drumuri de interes local

1. Drumuri comunale:

  • Strada Carol I: drum comunal clasificat, de la intersecția cu DJ205G și B-dul Eroilor (centrul comunei) până la podul de la Valea Rea.  Construcție din covor asfaltic 1,7 km.
  • Strada Mihai Viteazul: drum comunal clasificat, de la podul de la Valea Rea până la ieșirea în DN1 din satul Cornu de Sus. Construcție din covor asfaltic 1,7 km.

2. Străzi:

  • Conform nomenclaturii stradale a comunei Cornu, pe teritoriul localității se află 52 străzi clasate și 54 alei în lungime totală de 42,3 km.

Obs: Anexa nr.8 se va actualiza după finalizarea lucrărilor de  cadastru general.

Sari la conținut